Câd eram în `45…    Nu, stai c-am greșit discursul!

M-am născut în fundu` Moldovei, mai exact la Botoșani, într-una din ultimele seri ale lui octombrie. De atunci și până acum s-au adunat vreo 18 ani și sper eu să se mai adune în continuare, că doar are balta pește.

Ca menționare, nu suport să mi se reproșeze că am accent de moldovean, pentru-că nu-mi neg originile, drept urmare, îmi place să vorbesc moldovenește și-s foarte mândru de asta.Ca orice moldovean, am și eu slăbiciunile mele și alea nu-s băutura și bătutul nevestei ( că n-am, dacă aveam poate :) ) ), dar îmi place foarte mult istoria, asta în eventualitatea în care mă întâlnesc cu un ultras ungur, să-i pot demonstra cel puțin istoric, că Transilvania a fost mereu pământ românesc.

Ca să fim înțeleși de la început, sunt născut cu o doză mare de rasism și dezvoltată din proprie intenție pe parcurs, dar într-o măsură cât se poate de normală ( asta înseamnă că nu generalizez, în traducere liberă).Încerc pe cât posibil să fiu și cultivat și mai merg pe la teatru, pentru-că e unul din puținele locuri unde un om își poate găsi liniștea și învață de fiecare dată câte ceva bun.

Am intrat în așa zisa “blogosferă” undeva prin 2009, având la activ câteva bloguri la care am renunțat din varii motive, dar asta-i partea a doua ( trebuie să caut o scuză plauzibilă). De vreun an activez acili`șea, chiar dacă mi-am dat seama că n-am nicio treabă cu asta, dar încă scriu în continuare.  Menționez că n-am trafic mare, pentru-că lumea nu gustă ceea ce scriu eu, drept urmare prefer să vorbesc singur cu pereții, decât să am câteva sute de oligofreni care să aibă modele în viață crăcănatele de pe la emisiunile mondene. E o veste proastă pentru cei ce lasă comentarii pentru a-și face trafic pe blogurile lor sau pe siteurile unde își vând produsele.

În final, vă salut cu mult respect!