AmFostTeatru la Botoșani, AmFiTeatru la anul tot la Botoșani

Mare sărbătoare a fost zilele astea în Bot`șani. A fost AmFiTeatru, Festival de teatru adolescent. Trupe din țară, dar și din județ s-au adunat cu mic cu mare și au venit să joace la Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani.

Dacă ar fi să povestesc, ar dura până mâine, dar cum mai am treabă pe ziua de astăzi, am să mă rezum la câteva idei, pentru-că sincer festivalul ăsta începe să crească din ce în ce mai mare, iar unii ca mine încep să alerge gâfâind în urma lui. Au fost trei zile în care 

“Caii la fereastră” – o istorie uitată – de Matei Vișniec la Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani

Aseară mi-am adus aminte de vorba unei persoane cunoscute din România: “Dacă regizorii ar avea puțină cultura generală, ar face niște piese de teatru și filme despre tradițiile și istoria României, dar din păcate ne uităm în continuare la niște creații fără viitor!” . Am avut ocazia și onoarea, pot spune totodata, de a merge la premiera piesei de teatru ” Caii la fereastră” scrisă în 1985 de Matei Vișniec, printre ultimele sale piese scrise înainte de a pleca din România comunistă, jucată la Teatrul “Mihai Eminescu”, Botoșani.

Distribuția a fost formată din actorii Bogdan Muncaciu, Gina Pătrașcu, Ioan Crețescu, Volin Costin, Andreea Moțcu, Mirela Nistor, Alexandru Dobinciuc în regia lui Petru Vutcărău, ilustrația muzicală Sergiu Screlea, iar scenografia Mihai Pastramagiu.

O piesă care

Din nou…

Dragilor, după cum bine ați putut constata și voi în ultima lună, Bătrânelul nu a prea activat pe blog din varii motive tehnice sau mai bine spus tehnico-financiare.Cine îl mai citește pe Facebook, a mai văzut câte una, alta, dar în rest pe aici, slabă mișcare.

Trecuta multă vreme, fusără toate sărbătorile astea tradiționale românești socio-culturale cu scop de procreere a neamului românesc, iar eu n-am apucat a face măcar o recenzie, așa pentru suflețelul meu, drept urmare nu-mi mai găsesc scopul în umila mea existență. Să mă apuc eu acum, n-ar avea absolut niciun rost.

Am considerat a fi de bun obraz a face o reactualizare blogului, asta, ca să nu uitați că mai scrie cineva pe aici. Mi-aș fi dorit ca ceva interesant să se fi întâmplat în așa fel încât să-mi fi marcat existența și să îl pot transforma într-un articol, dar după cum observați și voi și eu, nu s-a întâmplat mai nimic. Drept urmare, vă salut din fundul grădinii și vă doresc sănătate și voie bună, bineînțeles în limita stocului disponibil, după cum spune și Andi Moisescu.

“Sunt un orb”, de Horatiu Malaele. Pe 25 octombrie, in Botosani

Da dragilor, nu am mai dat pe ici`şea în ultima perioadă, dar iată că vin cu o veste dacă nu foarte bună, sigur e cel puţin bună.Fac pe ultima sută de metri, sau cum se mai zice, îngraş porcul înainte de tăiere.

Mâine, Horaţiu Mălăele vine în Botoşani la Teatrul Mihai Eminescu cu bine cunoscutul spectacol, “ Sunt un orb“.Biletele posibil să mai găsiţi la teatru sau pe bilete.ro. Preţul îi de 50 de lei.

Sincer, cu parere de rău am nesimţirea să nu merg, dar pe plaiurile carpato-dunărene, lipsa fondurilor mai este încă o scuză plauzibilă ţinând cont ce viaţă de boieri ducem în continuare.Eu am apucat să văd spectacolul astă vară şi a fost mai mult decât demenţial.Bine, nu ai cum să îl compari, sau

Dezinteres sau neinformare? Carduri europene oferite gratis cu reduceri si facilitati pentru tineri

Am zis să mai cetesc şi eu presa locală.Să mai văd şi eu una-alta, să nu mor prost, nu de alta.Văd un titlu care deh, mi-a atras atenţia, “ Dezinteres total pentru cardurile europene. Vezi cum poţi avea tu un astfel de card!” .

Despre reclame şi publicitate, partea a doua. I-aţi o instalaţie “extraterestră”

Că tot vorbeam în articolul precedent de reclame şi strategii de marketing, ieri mă plimbam cu un prieten prin oras şi am văzut asta :

De prin ţară culese: impresii de la Bucureşti şi Sinaia

În ultimele 2 săptămâni, am tot fost plecat prin ţară pe la niste festivale de teatru, împreună cu trupa de teatru unde activez.Am reuşit să mă plimb pe la Bucureşti şi pe la Sinaia.N-am mai apucat să mai spun şi eu câteva cuvinte despre cele 2 mici excursii, dar am să încep acum.

Să începem cu cei de sus, apoi mai vedem…

Încerc pe cât posibil să-mi calmez frustările şi nervii, dar uneori sunt anumite situaţii de-aşa natură încât nu mai pot. Ştiu foarte bine problema câinilor comunitari ( nu-i văd vagabonzi, că nu au vrut ei să fie aşa.Termenul de “câine comunitar” mi se pare mai dragut.Ca un fel de câine al tuturor.), aceea că uneori mai fac şi ei probleme, dar nici soluţia de astăzi nu a fost bună de nimic.

Şi noi avem talente, aruncate în alte ţări !

Tânăr, plecat din România pentru-că şi-a dat seama că degeaba stă aici.Părinţii nu o să trăiască o veşnicie, banii nu o să ajungă niciodată, iar el nu o să aibă nici un viitor. Nici măcar dacă ai un talent mai mare decât Casa Poporului.

Bogdan Ota, e un om simplu, născut la Botoşani şi plecat în Norvegia să muncească.Am rămas pur şi simplu tâmpit când am văzut videoul şi mai ales ce a spus omuleţul ăsta.N-am putut să nu observ cât de modest şi simplu este acesta.