Moldovean la București…

Moldovean la București…


Da… am fost zilele astea la București! Știți voi, când pleacă un moldovean la București e sărbătoare mare. E ca și cum ai pleca pe Coasta de Azur sau în Bahamas. M-am pregătit eu cât am putut de bine, că deh… nu merg în fiecare zi la Capitală. Mi-am luat hainele cele mai bune, treningul nou, pantofii, cămașa și m-am pornit la drum.

Am plecat seara din Bot`șani, iar dimineața am ajuns în București, undeva pe la un 4-5 a.m. Eu aveam treabă de la 9 și eram puțin în pană de idei ce aș putea să fac vreo 4-5 ore. Până la urmă, am avut noroc de șofer, fiind și el de-al casei, am mers cu el și am baut o bere, asta așa ca să începem ziua bine și cu spor de muncă.

Pe la 7 am plecat voios și țanțoș din Obor cu gândul la un viitor strălucit. Am mers până la prima gură de metrou, mi-am luat bilet și m-am pus la așteptat metroul. Ce să mai… eram fascinat, de unde metrou în Botoșani, de unde atâta lume, televizoare cu plasma în gară… Cine are televizor cu plasmă în Botoșani e șef în Texas. Ăștia au și-n stații. Noi în Botoșani am avut indicatoare auto, dar au rezistat doar 24 de ore, că erau din fier bun. Aud la un moment dat un vuiet mare, simțeam că se cutremură pământul de sub picioare, atunci mi-am dat seama că tre` să vină metroul. Emoții ce aveam, mai ceva ca la Bacalaureat. Când l-am văzut, am zis ” Wăi băieti, da ci mișto îi, are și faruri! “. Cu picioarele tremurând, pășesc discret în vagon, ca un bărbat care merge către însurătoare. Odată plecat, am zis că tre` să mă uit pe hartă, să știu unde să ajung și câte stații am de mers, nu de alta dar la cât de mare-i Bucureștiul, ferească Dumnezeu să te pierzi, ferească…! Am dibuit-o eu până la urmă și m-am dat jos la stația care a trebuit. Mândru ce eram că am mers cu metroul, vai vai vai… ! În gând aveam numa` ” Să vezi ce ciudă o să aibă tătă lumea că eu am mers cu metroul ! “. Deja simțeam că le-am făcut pe toate-n viață, așa de încântat eram.

Urc la Universitate și prima dată am zis “ Văleleu ci frumos îi , văleleu… Unde ai ajuns wă, ci cauț` tu aici?…” Când am văzut atâtea mașini, atâtea străzi buclucașe care stau să te fure dacă traversezi aiurea, m-am pierdut. Mă uit în stânga și-n dreapta, nimic, nicio trecere de pietoni! Trebuia să fie una pe undeva, dar nu o găseam. Până la urmă mi-o venit ideea genială, care le-a venit și constructorilor când au făcut pasajul subteran de traversare a străzii. Am coborât pe jos pe la metrou din nou, am ajuns exact unde trebuia, în fața la Teatrul Național.

De acum nu știam ce să mai fac, am zis că ar fi bine să beau și eu o cafea ca tot omul, până la 9 când trebuie să mă duc la Universitate. Am luat-o frumos la pas, da am luat-o așa de bine de am mers cred aproape cât jumătate din Botoșani. Nicio cafenea deschisă. Cum să se întâmple așa ceva la 8 fără ceva dimineața?!… Nimic, nimic! De acum nu mai aveam pretenții de cafenea, și-o crâșmă să fie deschisă, numai să beau o cafea. Nimic! ” Păi îi Capitală, trebuie să fie deschis ceva !” mi-am zis în gând în speranța că poate găsesc totuși ceva. Dacă vii în Botoșani, prima dată se deschid cârciumele, apoi fabricile și instituțiile. La 6 dimineața găsești în Botoșani cel puțin 5 crașme care îs deschise, iar la București la 8 fără ceva, să nu fie deschis nimic. Până la urmă am gasit eu ceva, am băut o cafea și am zis să ma întorc înapoi către Universitate. Nu știu ce-am făcut, dar am mers pe alt drum. Ce-am văzut, Dumnezeu cu mila… Numai mizerie, țigani și iarăși mizerie! Am vaga impresie că Bucureștiul e tot timpul un șantier și-o ghenă de gunoi.

Ajung eu la Universitate, pierdut în spațiu fiind, întreb de-o femeie care făcea de pază, pe graiu` meu, unde e facultatea respectivă. Se uită la mine cu-n sictir și-un dispreț major, dându-și seama cu ajutorul singurului neuron probabil care încă mai activa că-s moldovean și îmi dă un răspuns așa de clar încât am zis că sigur nimeresc facultatea : ” Mai jos, cobori pe strada asta și mergi înainte!“. Cât să merg sau un reper… din părți, că doar nu era proastă să mai scoată 2 cuvinte și să ajute moldoveanu`. Am plecat către direcția pe care mi-a indicat-o, m-am întors înapoi după ce-am mers pe jos vreo 20 de minute, că nu era bine cum a zis ea. Probabil a vrut să-și bată joc de moldoveni, cine știe… .

Într-un final, ajung la facultate, depun dosarul și rezolv treaba în vreo 5 minute. Am zis că am timp să mă întorc înapoi cu următoarea cursă la amiază către Botoșani. Fug rapid la RATB, iau cartelă și într-un final ajung înapoi la Obor și mă urc în autocar.

Acum, după ce-am ajuns de la București, mai în glumă mai în serios, treaba nu prea-i bună. De câte ori merg la București, parcă de fiecare dată văd mai multe lucruri dezgustătoare. Mizerie peste mizerie, țigani cu coșarca și oameni care nu-s dispuși să te ajute la nevoie. În fața Teatrului Național la statui, dormeau boschetarii. N-aveau absolut nicio treabă sau să-și facă vreo grijă că ar putea veni Poliția Locală și i-ar sălta. De unde atâta fericire, dormeau ca niște prunci.

Sistemul de plată la RATB e probabil cel mai prost din toată lumea. N-are absolut nicio logică și cu atât mai mult vreun avantaj. Nu înțeleg de ce au mărit prețul, dacă lumea merge în București fără să plătească. Mi-am dat seama că-s printre singurii proști care plăteau călătoria. Dacă vrei să plătești cu bacnote călătoria, nu ai cum, pentru-că doar pe bază de cartelă îți iei bilet, iar dacă o stație nu are cașcarabetă din aia pentru bilete, stai și behăi cu degetul în gură.

O lume întoarsă pe dos, cam așa-i…

14 thoughts on “Moldovean la București…

  1. Daca nu vii la Cluj…te plimbam cu RATUC-ul…Alta viata: )) Curatenie si frumos :> Rar santier. Oameni frumosi, primitori , nesictiriti, care iti zambesc pe strada :> :))…

    1. In Cluj la UTCN am intrat si eu la facultate🙂 Oameni de treaba, cinstiti, calmi, respectosi. Bucurestiul Capitala unei tari mizere nu are cum sa fie altfel decat mizerabila.

      God save your soul :))

  2. Bucurestiul e plin de moldoveni, nu stiu cum de nu te simti ca acasa aici…

    sa stii ca nu sunteti bine vazuti, dar personal, e de tine ce fel de moldovean esti!

    1. Asta cu ” nu stiu cum de nu te simti ca acasa aici…” presupun ca e o ironie subtila, dar o voi considera amuzanta. :))
      Stiu ca nu suntem bine vazuti, dupa cum ai observat articolul are o tenta ironica adusa moldovenilor cat si orasului in sine. Nu trebuie sa fii ardelean , oltean sau moldovean ca sa fii civilizat si corect in relatia cu ceilalti din jur si cu societatea, de aici vei trage singur/a concluzia ce fel de moldovean sunt. :)) Si nu in ultimul rand, bine ai venit!😀

Da-i cu replica, nu ezita!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s