Politica pe strazile Bucurestiului. Reportaj cu unul din oamenii strazii

Politica pe strazile Bucurestiului. Reportaj cu unul din oamenii strazii


Anul trecut am avut de facut un proiect pentru o materie la facultate. Ni s-a spus sa facem un material in care sa scoatem in evidenta nivelul de implicare politica a clasei de jos, parerea acesteia si cum o percepe. Materialul deja il aveam, asa ca n-am mai stat mult pe ganduri. Am ales sa ma axez pe oamenii strazii din Romania. M-am plimbat ceva prin tara asta si am vazut multe, dar unul din lucrurile care m-au impresionat cel mai mult, a fost faptul ca am dat de foarte multi oameni ai strazii inteligenti si cu studii.  De mic am avut in minte faptul ca oamenii strazii nu au studii, nu stiu prea multe si au fost napastuiti de viata, fiind cea mai joasa treapta a societatii din toate punctele de vedere. M-am inselat, mintea imi era necoapta, iar gandirea de copil imi oferea de fiecare data cate un soc, atunci cand stateam de vorba cu ei si vedeam ca lucrurile nu sunt chiar asa, la prima mana si mai usor de inteles, poate.

Trecem pe langa ei in fiecare zi, le aruncam cate o privire, iar in gandul nostru ii judecam sau ii compatimim pentru situatia in care au ajuns. Uneori ii batjocorim, alteori le oferim un covrig sau 1 leu, in speranta ca de banii aia isi vor cumpara de mancare.

Am plecat impreuna cu o colega in cautarea unor oameni ai strazii cu studii superioare, care sa spuna parerea lor despre politica din Romania si rolul ei intr-o societate. Gasisem la Cabral pe blog, o batrana care statea pe strazi si citea toata ziua. Am vrut sa merg la ea, dar nu am mai gasit-o in locul respectiv, drept urmare, a trebuit sa ne cautam alt subiect. Nu a fost greu de gasit, pentru ca oamenii ca ei, din pacate, sunt la fel de multi ca si maidanezii.

Despre el stiam un singur lucru: Sta la gura de metrou de la Gorjului, omul strazii care avea un scris frumos si niste poezii superbe. Atat! Nimic mai mult. Si nici nu mai aveam nevoie de altceva. Am plecat sa-l cautam si l-am gasit. Nu la gura de metrou, ci intr-o scara de bloc, asteptand… Nici eu nu stiu ce mai astepta acel om.

L-am rugat, daca accepta sa-i luam un interviu, sa zic asa, i-am explicat despre ce este vorba, dar in prima instanta a refuzat. A spus ca nu doreste ca lumea sa-l compatimeasca sau sa-l judece. Au fost jurnalisti la el, dar i-a refuzat, pe acelasi motiv. Spre bucuria mea, eu am reusit sa ii iau interviul. Am stat de dimineata de la 11:30, pana seara la 20:30. Spre sfarsitul videoclipului, se observa lipsa luminii. Am hotarat sa postez videoclipul, gandindu-ma ca poate cineva va invata cate ceva din el, daca va vrea, daca nu, tot bine.

Da-i cu replica, nu ezita!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s