Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca

Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca


 

Cand eram in liceu, aveam un profesor, care m-a invatat mai multa viata, decat multi oameni plini de carte. Bine si el era plin de carte, numai ca omul asta a trecut prin multe, iar el este cel mai bun exemplu, care intareste o vorba tare draga mie: “Tot rau spre bine !” N-am inteles atunci cum inca mai poate spune lucruri bune despre oameni, despre orice. Mai tarziu, cand am ajuns in facultate si am plecat din orasul natal, cand m-am dat putin cu capul de pereti, am inteles de unde avea atata putere. Vazuse si patise atatea lucruri rele, incat nu ii mai ramasese, decat sa priveasca partea buna a lor si sa arate ca si atunci cand esti “intr-o stare de rau”, nimeni nu iti poate lua dreptul de a privi partea buna a lui. Iar daca hotarasti sa o imparti si cu ceilalti, vei primi inapoi la timpul potrivit.

Am facut franceza cu el, nu mi-a placut de nici o culoare limba franceza, poate pentru ca pana atunci, am avut parte de niste profesoare, care ma faceau sa arunc in cel mai intunecat colt al camerei cartea de franceza atunci cand o vedeam. Cand a venit la noi in clasa, s-a uitat in jur, tin si acum minte vorbele pe care le-a spus: “Nu stiu cata franceza vom face noi, dar sunt sigur ca vom fi prieteni tare buni!” Si pe buna dreptate, am facut asa de multa franceza, incat ma gandesc, ca daca, as fi facut cu paznicul liceului, poate stiam sa conjug mai mult de cateva verbe. Nu era pus in postura de a fi profesor, ci mai mult de omul cu acei ochi plini de intelepciune, ce radiau inteligenta de la o posta si care erau blanzi de fiecare data cand te priveau, chiar daca tu poate spuneai cate o prostie. Desi avea acest lucru, era un om, care a trait intr-o alta lume, alta decat cea de suprafata, unde ne invartim noi si incercam sa ramanem la liman. Un paradox in carne si oase, un mister si in acelasi timp omul, care iti inspira adevar si bunatate de la o posta.

De liceu nu prea mi-a placut sa vorbesc niciodata, mai ales despre acele povesti cliseice, care se repeta la fiecare dintre noi. Am fost si eu in acel tip de clasa tare problematica, rebela, care n-asculta de nimeni si nimic. Toti rai, mancati de problemele lor, reactionand prin atac, priviri pline de rautate, vorbe, fapte si indiferenta, dar toti, neintelesi si cu un gol mare in suflet, lasat de lipsa de afectivitate, iar asta se simtea de la o posta. Printre ei ma includeam si eu, ca n-am fost cu nimic mai special, dar m-am bucurat cand mi-am dat seama de ce era situatia de asa natura. El a inteles asta si a incercat s-o repare pe la cine s-a putut si a reusit. Cel putin la mine si la cativa colegi, a reusit. De obicei, lua cate o clasa, preda un an de zile, iar mai apoi o lasa. Trecea prin anii lor de liceu ca o masina frumoasa pe strada. Te opresti putin, o admiri, dar vezi ca dispare, iar cand nu o mai vezi, mergi mai departe si uiti rapid cum arata. In schimb, cand mai vezi o masina identica peste ceva timp, iti aduci aminte ca ai vazut in trecutul tau una la fel. Nu a cautat atentie, vorbea in metafore tot timpul, uneori codat, iar cine baga la cap, intelegea, cine nu, ramanea cu amintirea masinii frumoase. Pe noi ne-a luat si in al doilea an. Facea lucrul asta la fel de frecvent cum sunt pensiile crescute la noi in ograda mioritica.

Am facut prostii prin liceu, nu prea treceam pe la ore, dar cand era ora de franceza, nu voiam sa lipsesc. In primul rand, aveam, am si voi avea un respect fata de acest om la fel de mare cat Casa Poporului, apoi, eram pur si simplu fascinat de ce vorbeste. Cred ca daca as fi reusit sa-mi controlez respiratia in asa fel incat sa imi distribui toata atentia catre el, eram cel mai tare. Cand am terminat liceul, unul dintre lucrurile dupa care mi-a parut cel mai tare rau a fost faptul ca nu voi reusi in viitorul apropiat sa-l mai prind la o vorba, doua sau trei. In schimb, la un moment dat ne-a spus sa citim o carte. Ne-a dat autorul si ne-a spus ca astea ne vor prinde bine in viata. Am cautat-o, dar n-am citit-o niciodata. Cand am ajuns la facultate, la un moment dat am luat-o si am citit-o. Lao Tse – Tao Te Ching. E o carte numai cu citate. Nimic literatura, nimic SF, nimic imbrobodit, nimic basm. Doar intelepciune. Am fost putin socat. Dupa cateva luni de cand n-am mai scris, va las, pentru ca aici voiam sa si ajung, zece citate ale lui Lao Tse.

Poate, candva, intr-un viitor mai apropiat… Ma voi apuca sa invat limba franceza.

1. “Atunci când cultivăm forţele armoniei, bucuriei şi iubirii, noi putem crea succesul şi bunăstarea fără efort.”
2. “Secretul pentru a fi clarvăzător este să fii receptiv la cea ce este mic. Secretul pentru a fi puternic este să aperi ceea ce este moale şi plăpând.”
3. “Căutarea avidă a bogăţiilor nu are valoarea inestimabilă a moderaţiei. Mânuirea şi ascuţirea fără încetare a uneltei o face în final nefolositoare. Un palat plin cu aur şi pietre nestemate expune la pierderea totului. A avea onoruri, bogăţie şi a fi mândru de ele înseamnă a chema nenorocirea. Dimpotrivă, dacă se adună merite nepieritoare, rămâne renumele chiar şi atunci când corpul fizic piere. Aceasta este Calea Supremă a Cerului care conduce la libertate şi înţelepciune.”
4. “Cunoaşte-ţi ruşinea şi ascunde-ţi mândria, astfel vei fi un model sub ceruri.”
5. “Supraveghează-ţi gândurile căci ele devin cuvinte. Supraveghează-ţi cuvintele căci ele devin acţiuni. Supraveghează-ţi acţiunile căci ele devin obicei. Supraveghează-ţi obiceiurile căci ele devin caracter. Supraveghează-ţi caracterul pentru că acesta va deveni destinul tău.”
6. “Dacă îţi place să iei lucrurile uşor, vei avea dificultăţi. Dacă îţi plac problemele, atunci vei reuşi.”
7. “Cel ce-şi cunoaşte puternicia bărbătească, dar rămâne în slăbiciune feminină, acela este albia lumii.”
8. “A încerca să înţelegi este ca şi cum ai vrea să vezi prin apa tulburată. Fii liniştit şi lasă apa să se limpezească. Rămâi calm, până când vine vremea să acţionezi.”
9. “A şti, arătându-te neştiutor, înseamnă a fi desăvârşit. A nu şti, socotindu-te ştiutor, înseamnă a fi suferind.”
10. “Dacă ai dragoste în luptă, învingi. Dacă o ai în apărare, eşti de neînvins.”

Da-i cu replica, nu ezita!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s