Category: mari romani

Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca

Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca


 

Cand eram in liceu, aveam un profesor, care m-a invatat mai multa viata, decat multi oameni plini de carte. Bine si el era plin de carte, numai ca omul asta a trecut prin multe, iar el este cel mai bun exemplu, care intareste o vorba tare draga mie: “Tot rau spre bine !” N-am inteles atunci cum inca mai poate spune lucruri bune despre oameni, despre orice. Mai tarziu, cand am ajuns in facultate si am plecat din orasul natal, cand m-am dat putin cu capul de pereti, am inteles de unde avea atata putere. Vazuse si patise atatea lucruri rele, incat nu ii mai ramasese, decat sa priveasca partea buna a lor si sa arate ca si atunci cand esti “intr-o stare de rau”, nimeni nu iti poate lua dreptul de a privi partea buna a lui. Iar daca hotarasti sa o imparti si cu ceilalti, vei primi inapoi la timpul potrivit. Continue reading “Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca”

Advertisements
Noaptea Muzeelor 2013 din Bucuresti. Cateva impresii…

Noaptea Muzeelor 2013 din Bucuresti. Cateva impresii…


…Si asta nu datorita mie, ci prietenilor, care au tras de mine inca din timpul saptamanii si mi-au adus aminte aproape de fiecare data cand ma intalneam cu ei, ca sambata seara este Noaptea Muzeelor 2013 din Bucuresti. Cum din fire sunt putin mai… Comod si iubitor de somn, am incercat sa fentez, rusinos, iesirea la muzee.Nu prea mi-a mers, pentru ca am uitat sa dau telefonul pe Silent cand m-am pus la somn in mijlocul zilei. Asa ca, m-am avantat la o mica plimbare de seara in scop educativ. Desi nu am vazut prea multe muzee –doar doua–  zic eu, ca sunt cate ceva de povestit.

M-am pornit tarziu, dar am inceput cu Muzeul Militar National ” Ferdinand I”, Bucuresti, unde mi-am putut clati ochii cu diferite obiecte militare, incepand de la brevete de militar, documente, uniforme, arme si terminand, nu in ultimul rand, cu cateva tunuri si masini de lupta, parcate glorios in curtea muzeului. Am ramas placut impresionat de sectorul muzeului dedicat evenimentelor din 1989, care-ti trezesc fiori, dar in acelasi timp te fac sa intri in “starea de razboi” din vremea respectiva. Am putut vedea de la geci, arme, obiecte personale, uniforme apartinand eroilor nationali din 1989, pana la usa Comitetului Central al PCR, distrusa de gloantele revolutionarilor.

Totodata, am dat un ochi peste o editie a ziarului Scinteia, dinainte de Revolutie, iar apoi m-am uitat peste un articol al unui ziar romanesc imediat dupa `89, pentru a observa doza de “indoctrinare comunista” si cat a mai ramas din ea. Am ramas putin impresionat sa observ cum intr-un timp relativ scurt, tehnicile de propaganda raman aceleasi, doar interesul se schimba. Mi-am adus aminte de un lucru tare dragut pe care l-am invatat recent la facultate Continue reading “Noaptea Muzeelor 2013 din Bucuresti. Cateva impresii…”

O mie de motive sa zambim

O mie de motive sa zambim


Dupa ceva timp de cand Batranelul a luat o pauza, iata ca a revenit din nou, probabil putin mai invatat decat ultima oara. Si daca tot am revenit, nu puteam sa incep intr-o maniera urata sau critica. Nu, trebuie sa fim indulgenti si totodata sa transmitem un mesaj pozitiv, macar odata la 100 de ani, ca de aia suntem oameni. Era vorba aia pe care o auzeam tot timpul ” Schimbarea vine de la tine…” . Hmmm… :>

De melodia de mai sus m-am indragostit acum cateva luni cand am vazut prima data reclama la televizor.Numai eu stiu cat mi-am dorit sa iasa pe “piata” si o varianta full a melodiei. Nu m-am dat in vant dupa cantecele celor mici, mi s-au parut prea frumoase pentru a fi ascultate de unul ca mine. Is unele prea roz si prea duioase, dar asta mi-a pus capac. Dorinta si placerea cu care cantau micutii m-a dat pe spate. De mesaj, chiar nu mai am ce sa zic. Ma bucur ca din melodia asta multi mai invata cate ceva, inclusiv eu. Nu cred ca te poti gandi la ideea ” uite frate, astia merg la manipulare, te prostesc…!“. Nu, tura asta nu, sau cel putin daca merg, eu accept!

Revenind la mine, ca doar mereu am fost egoist :)), am revenit cu un plus, poate, sau cel putin asa cred eu. Dupa o pauza fortata si totodata din propria mea dorinta( o combinatie de om nehotarat) si gandindu-ma putin la melodie, am constientizat ca oricat ai vrea sa te pierzi in lumea asta mare, mare, mare, nu prea poti. Nu poti sa iti vezi de ale tale, pentru-ca involuntar interactionezi cu oameni pe strada. Probabil ca cea mai importanta lectie pe care am invatat-o, e aceea ca de fiecare data cand esti suparat sa nu mergi pe strada cu fata aia de caine plouat, ca nu prea merge. Oamenii te judeca, sau cel putin te analizeaza si din toata fericirea lor, cand te vad pe tine, un anonim, suparat si cu doua falci in pamant, isi schimba starea de spirit. Nu prea merge treaba asta si nici nu se prea merita. Am ramas uimit cum poate omul, in tot universul ala al lui sa fie atent si la problemele altora sau la supararile altora.
Hmmm…. credeam ca lumea-i mai rea. Cu o “scarba” in suflet spun ca-s multumit!

Despre omul frumos cu Dan Puric

Despre omul frumos cu Dan Puric


În sfârșit am terminat și eu cartea care mi-o propusesem s-o citesc tocmai de prin luna lui noiembrie anul trecut, dar timpul de abia acum m-a lăsat s-o termin.O carte care ințial te face s-o citești doar pentru că pe copertă scrie Dan Puric. Structurată pe interviuri sau povești spunse de stimabilul domn actor, aceasta îți scormonește și ultimele fărâme de român din tine.Parcă ar fi un medic care te diseacă și caută ce-i mai bun în tine, făcând abstracție de răul nelipsit.O carte care te pune puțin pe gânduri după fiecare poveste sau interviu.Stilul inconfundabil al lui Dan Puric de a povesti, de a renaște niște sentimente pierdute, te face să te gândești de două ori înainte de a spune ceva rău despre tine ca român și despre țara unde te-ai născut. Actor și regizor, care a învățat cum să fie ascultat și citit de către oameni.Poveștile astea, cum să zic eu… Continue reading “Despre omul frumos cu Dan Puric”