Category: Personal

Trei ani de Batranelul. La Multi Ani !

Trei ani de Batranelul. La Multi Ani !


 

Acum trei ani de zile, Batranelul ia forma in varianta online. Multe articole n-au fost, incercand sa respect un standard pe care mi l-am impus sa il ofer, pe cat am putut si sper ca am si reusit. De acum trei ani si pana acum, Batranelului i s-au alaturat cativa oameni dragi, multi dintre ei nici macar cunoscandu-l, dar citindu-l, atunci cand mai scria cate un articol.

Pentru ca foarte multi cunoscuti ma intrebau de unde vine “Batranelul“, tinand cont de faptul ca eu am 20 de ani, am sa raspund acum, bucuros: Continue reading “Trei ani de Batranelul. La Multi Ani !”

Advertisements
Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca

Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca


 

Cand eram in liceu, aveam un profesor, care m-a invatat mai multa viata, decat multi oameni plini de carte. Bine si el era plin de carte, numai ca omul asta a trecut prin multe, iar el este cel mai bun exemplu, care intareste o vorba tare draga mie: “Tot rau spre bine !” N-am inteles atunci cum inca mai poate spune lucruri bune despre oameni, despre orice. Mai tarziu, cand am ajuns in facultate si am plecat din orasul natal, cand m-am dat putin cu capul de pereti, am inteles de unde avea atata putere. Vazuse si patise atatea lucruri rele, incat nu ii mai ramasese, decat sa priveasca partea buna a lor si sa arate ca si atunci cand esti “intr-o stare de rau”, nimeni nu iti poate lua dreptul de a privi partea buna a lui. Iar daca hotarasti sa o imparti si cu ceilalti, vei primi inapoi la timpul potrivit. Continue reading “Din amintirea unei masini negre cu aer frantuzesc si intelepciune chinezeasca”

Dupa o saptamana de stat acasa…

Dupa o saptamana de stat acasa…


… Poate ca multi s-ar astepta sa incep a face o lista scurta spre foarte lunga cu motive de ce m-as intoarce inapoi la Bucuresti.

Nu, tura asta nu se intampla asta! M-am intors de aproape o saptamana acasa, in Botosani. N-am crezut niciodata ca  acasa  poate suna atat de bine. Orasul a ramas aproape la fel. Cum l-am lasat, asa l-am si gasit. De regula, intr-un oras mic, daca se face vreo schimbare, e ca se mai deschide vreo crasma sau club nou, altceva nu.In Botosani se fac sensuri giratorii aproape in fiecare intersectie. E amunzat si imi place!  In fiecare intersectie sa fie sens giratoriu. O sa se mearga ca-n branza. E mai curat ca Bucuresti, logic, este de asteptat. E mult mai linistit si mult mai calm.Botosaniul asta e bun pentru petrecut batranetea.

Mancarea de acasa, e mancarea de acasa! Si daca ar sta sa-ti gateasca o suta de bucatari, de cele mai multe ori, mancarea facuta de mama e de neegalat! Inainte sa plec la Bucuresti nu punea sare aproape deloc in mancare. Eu acolo m-am dezobisnuit sa mananc nesarat, iar cand am ajuns aici am constatat cu stupoare ca mama pune sare in mancare.

La facultate 90% dintre studenti uita de alimentatie, adica de mancare. Mananci cand apuci, iar daca apuci, in “meniul zilei” sigur se afla si un covrig din ala datator de Ulcer sau sora-sa mai mica, Gastrita.Apoi mai vin cateva cafele, o cola, alergatura, plus un curs si eventual inainte sa ajungi acasa seara, mai bei o bere. Nu am mai pus tigarile, pentru-ca astea se integreaza in cuvantul mancare, de cele mai multe ori.  Cand am ajuns in Botosani, mama m-a trecut pe dieta. Doua zile am mancat numai fructe. N-am mancat tot anul fructe, cate am mancat in Botosani in doua zile. Da mi-a prins bine. Au fost vreo doua trei mici problemute pana m-am obisnuit cu regimul ( :)) ) , dar dupa m-am dat pe brazda.

Dupa o saptamana de stat acasa, inca nu m-am plictisit si mare lucru nu am facut. Pur si simplu am stat. Probabil mi-am descoperit vreo latura mai familista si probabil ca de aceea scriu si articolul la o ora cand stiu ca traficul generat de catre facebook sau alte platforme, e destul de mic. :d

Vara asta poate fac un tur de manastiri, daca o sa fie fonduri si posibilitati si  poate fac rost de bani si-mi incep documentarul.

Apropo, cu mare mandrie spun ca azi n-am fumat deloc. DELOC! Beau ceai de musetel cu tei intr-o prostie, poate de aceea. Totusi, mi-e si mie mirarea ca nu am simtit nevoia sa fumez. E un pas mare pentru mine, un pas mic pentru ceilalti!

Botosani
Fotografii Botosani
Garnituri de metrou noi, din 2014, via Bucuresti

Garnituri de metrou noi, din 2014, via Bucuresti


De atata timp se vorbeste ca suntem prea multi pe Pamant, ca in 20 de ani o sa depasim pragul de 9 miliarde de oameni, ca saracia e mare si ca traficul este din ce in ce mai dificil, intr-o era in care masina a fost accesibila aproape oricui, cand dosarele de creditele si de leasinguri rulau mai ceva ca banii pe la bairamurile cu Florin Salam,  trebuie sa ne gandim la o alternativa pentru buna circulatie a oamenilor. Bine, problema a fost rezolvata prin alte locuri, dar asta este partea a doua. Si, in plus, in  ziua de astazi, banii si relatiile de dragoste alimentate doar de catre card, nu mai sunt joburi stabile, deci un motiv in plus sa ne alarmam.

METROREX, a anuntat ca a facut o investitie de 97 de milioane de euro, fara TVA, cumparand 16 trenuri de metrou, noi. Pana aici totul este absolut impecabil. Garniturile noi, le vor inlocui pe alea de tip Bombardier, de pe vremea raposatului, cu aer conditionat automat, denumit generic ” curent“, de la inceputul anului viitor. Continue reading “Garnituri de metrou noi, din 2014, via Bucuresti”

Anu` ăsta, numai de bine, dragilor!


M-am trezit mai devreme, tot rupt în gură de la petrecerea de aseară, că na… a fost revelionul la toți.Binedispus cu mult chef de muncă, prima dată m-am apucat să mai strâng prin casă(da, e laudă, îs gospodar), pentru-că era o dezordine totală, iar apoi m-am pus colo`șea la laptop să mai citesc și eu una alta.

Ah, Doamne, ce frumos e când vezi multă lume fericită, plină de speranță și dorințe, vise, ambiții și cu chef de muncă. Doamne,ce frumos e să citești oameni și să vezi cum povestesc ei de ce ar vrea un job mai bun, abținându-se să facă comentarii negative la cel actual,  unde ar vrea să călătorească anul ăsta, sau pur și simplu ce și-ar dori ei de la noul an. Unii vor sănătate, alții vor bani și cariere, na… fiecare cu ce vrea acum.

Mi-a trezit și mie un chef să scriu un articol pe blog. Uite că am și făcut-o! Diferența dintre mine și ei e că eu n-am scris nimic concret pe când ei da.Asemănarea e că toți suntem binedispuși și ambițioși și fericiți și de toate… :)) . Ha!

La mulți ani, dragilor!

Pe stitul de Crăciun Fericit!


Am cam lipsit din peisaj, chestie deloc surprinzătoare, dar niște probleme de factură personală nu mi-au dat pace.

Oricum, ceea ce am vrut eu să fac prin postul ăsta, a fost de a vă saluta și de a vă ura un Crăciun Fericit, aproape de cei dragi, plin de bucurii, cu mulți colindători sau fără(după gusturi), chef de distracție, voie bună și nu în ultimul rând cu multă multă sănătate! Asta dacă tot ne-am apucat să ascultăm colinde de pe la începutul lu` noiembrie… .

Dragilor, nu știu cât o să ne auzim, sau mai bine zis citim până pe un 27-28, de aceea am zis să fac un minim efort fizic dar și de bun simț de a vă ura niște călduroase urări de bine ( nu că v-ar încălzi cu ceva… :)) ) .

P.S:Nu vă mai pun nicio melodie, pentru că sunt sigur că de Fuego, Hrușcă și de Andra sunteți sătui…

 

Pentru timpurile de altă dată…

Pentru timpurile de altă dată…


DianaEmma mi-a trezit amintiri plăcute prin postul ei. De cele mai multe ori, aici spun propria părere, uneori idioată alteori bună, cu bune și cu rele, dar per final e mai mult o critică aberantă și nefolositare despre un lucru anume. Dacă stau bine să mă gândesc, nu am scris niciodată de oameni mișto care aș fi vrut să îi cunosc în viața reală și care nu am avut ocazia, încă, sper eu.

Țin minte că undeva prin… 2009, dacă nu mă înșel, începeam într-un octombrie târziu un blog.Blog care a stat în picioare vreun an și ceva cam, până ce am renunțat la el.M-am apucat să-l fac dintr-o prostie, adică voiam să fac bani neștiind cu ce se mănâncă și cât de greu e să faci bani din blogăreală.Câteva articole, una alta și am fost imediat dezamăgit.Am fost dezamăgit nu pentru-că nu câștigam bani, pentru-că nu puteam din primele 5-6 articole, ci pentru-că eu vedeam la alții pe blog cum comentează între ei și la mine bate vântu`(ca acum spre exemplu 🙂 ). Simțeam o Continue reading “Pentru timpurile de altă dată…”

Ca la mine la nimeni…


Cred ca încep să devin frustrat. De ce?

Pentru-că a trecut mai bine de jumătate din vacanţă, iar eu n-am produs şi n-am făcut nimic bun.Citisem pe un forum aseară, cum o tipă avea nişte probleme gen : nu mai era odihnită, nu se mai putea concentra, nu mai putea memora aşa de bine ca înainte şi tot felul de lucruri de genul. Aceeaşi problemă o am şi eu şi culmea, i-am găsit rezolvarea, dar nu am vindecat problema.Unele persoane recomandau odihnă, dar eu m-am tot odihnit de vreo 2 luni încoace.O să îmi fac un club din ăla de anonimi cu probleme, ca în America.Să ne plângem de milă unul altuia, dar fără să facem ceva pentru a schimba Continue reading “Ca la mine la nimeni…”