Category: Teatru

Ideo Ideis 2013 : E despre tine. Cateva idei dupa festival.

Ideo Ideis 2013 : E despre tine. Cateva idei dupa festival.


ideo ideis 2013 poze

Cum spune si titlul, anul acesta, in ciuda faptului ca nu imi era pus in program, am fost la Ideo Ideis. Am plecat din Botosani intr-o sambata dimineata la ora 6, eu un coleg si o colega. Eram rupti in gura de somn si habar n-aveam pe ce lume suntem, sau cel putin eu, pentru ca am uitat spre rusinea mea cum e sa te trezesti dimineata devreme, dar eram constient ca la capatul drumului ma asteapta un premiu, Ideo Ideis. Drumul a fost foarte frumos, am ras, am glumit, ne-am stresat unii pe altii cu muzica sau cu pauzele mele de tigara, am dat buzna la mancare in Buzau mai ceva ca niste tatari flamanzi si ne-am bucurat de calatorie. M-am bucurat si de mersul bara la bara de pe centura Bucurestiului, lucru care mi-a readus aminte ce ma asteapta din nou din toamna la facultate: aglomeratie si mult stres, dar intr-un final am ajuns la destinatie. Acolo, distractia, voia buna, entuziasmul si teatrul erau la ele acasa. Continue reading “Ideo Ideis 2013 : E despre tine. Cateva idei dupa festival.”

Advertisements
Ventrilocul – Eduard Sandu si ” Romeo “

Ventrilocul – Eduard Sandu si ” Romeo “


Pe Eduard l-am vazut in cateva piese de teatru la Botosani, cand inca mai era actor la Teatrul din Botosani.A fost unul din seria de actori, care au renuntat la viata de actor “de provincie“, desi poate formularea suna putin dura, dar nu are vreo tenta ce ar leza talentul sau pasiunea pentru teatru a celorlalti, ci ma refer la partea strict financiara.

Hotarat sa-si faca o cariera proprie, Eduard este primul ventriloc din Romania. Am auzit prin Botosani ca s-ar fi apucat de treaba asta, dar n-am apucat sa-l fi vazut niciodata .De actor bun stiam ca e, dar azi am vazut ca e si un ventriloc bun ( bine, tot din actorie e si asta… )…  Continue reading “Ventrilocul – Eduard Sandu si ” Romeo “”

Ba, iti mai trebuie TVR Cultural?… Nu, stiam eu!

Ba, iti mai trebuie TVR Cultural?… Nu, stiam eu!


Am vazut si eu zilele astea stiri cu desfiintarea TVR Cultural si TVR Info. Prima data am zambit, ironic de altfel, apoi am simtit o senzatie de frustrare si o greata totodata. Ma gandeam ca tot ce e bun, pana la urma dispare.

Nu stiu, am vazut foarte multa lume revoltata. Petitii peste petitii pentru revocarea deciziei de desfiintare a postului, dar fara succes. Bineinteles, acum nu se mai poate face nimic. Oricate petitii s-ar face. Sper macar, asta asa ca pe final de drum, sa pastreze o buna parte din emisiunile de pe TVR Cultural pe TVR 2. Cel putin asa au promis. Macar atat! Ii… cum sa zic, ca-n filmele cu prosti! :))… Continue reading “Ba, iti mai trebuie TVR Cultural?… Nu, stiam eu!”

TEATRU, TEATRU, TEATRU – IDEO IDEIS 7

TEATRU, TEATRU, TEATRU – IDEO IDEIS 7


Pot sa spun ca-s invidios?… Nervos si putin frustrat? Da, normal ca pot! Pot sa spun asta pentru-ca anul asta nu merg la cel mai… mai… cum sa spun eu… tare?… Nu, misto?…. Nu!… E o combinatie intre misto, tare, superb, interesant si fascinant! Da, asta era! Pe scurt el se numeste IDEO IDEIS.

Anul asta se desfasoara a 7-a editie a festivalului de teatru tanar IDEO IDEIS, la Alexandria. E evenimentul pe care-l asteapta orice tanar si orice trupa de teatru de elevi din tara. Toata lumea se pregateste pentru acest vestival, pentru-ca are de toate: Continue reading “TEATRU, TEATRU, TEATRU – IDEO IDEIS 7”

Despre ea… ( partea I)


I-am spus de o mie de ori ca daca nu va inceta sa mai acuze, totul va fi bine, dar n-a inteles. Ma gandeam ca ar fi dragut s-o las in pace, sa se bucure de moment, sa aiba satisfactia aia diabolica ca mi-a dat mie peste nas si mi-a tuflit punga de cacao in cap.

Uneori imi placea s-o las sa faca asta. Simteam ca ea se simte bine si ca va fi totul ok in viitor.Imi placea sa-i vad zambetul ala inocent si totodata o bucurie ordinar de bolnava in ochii ei. Ma uitam la ea, in timp ce ma stergeam de cacao si ii zambeam. N-aveam altceva ce sa fac. Ma bucuram si eu pentru ca o vedeam pe ea fericita. Pentru mine asta conta, nu faptul ca eu eram plin de cacao si ca-mi va lua ceva timp sa ma curat. Un gest care se poate curata, dar nu uita. Totusi… Continue reading “Despre ea… ( partea I)”

Copilul care aleargă către mare

Copilul care aleargă către mare


                ” Ce e cu tine iubita mea? Mănânci atât de puțin. De ce?… Mă pândiți? Unde sunteți, unde sunteți?…. Ahahahaa, știu, sunteți acolo! Am să vă dobor pe toți, până la unu, până la unu am să vă dobor pe toți!…

                                                             Regatul meu va fi din nou ce-a fost odată! “

Dai o țigară, primești un bilet la teatru


Una din cele mai bune metode de promovare a culturii, după părerea mea, a fost pusă în aplicare de câțiva tineri foarte inventivi din Iași. Au împărțit bilete la teatru în schimbul unei țigări. Dai o țigară și primești un bilet la teatru.

Asta e una din afacerile alea unde nu se risipește nimic și nimeni nu pierde. Teatrul câștigă public, oamenii văd o piesă bună de teatru și scapă de o țigară ( bine, cât ar conta ea), iar țigara donată va fi folosită pentru crearea unei lucrări de artă. Ceva mai bun de atât nu știu dacă se putea face.

Dragilor, felicitări!

Pentru a vedea videoul, click aici! ( scuzele mele, dar wordpress.com nu suportă embed-uri de pe alte siteuri decât You Tube și Vimeo)

AmFostTeatru la Botoșani, AmFiTeatru la anul tot la Botoșani


Mare sărbătoare a fost zilele astea în Bot`șani. A fost AmFiTeatru, Festival de teatru adolescent. Trupe din țară, dar și din județ s-au adunat cu mic cu mare și au venit să joace la Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani.

Dacă ar fi să povestesc, ar dura până mâine, dar cum mai am treabă pe ziua de astăzi, am să mă rezum la câteva idei, pentru-că sincer festivalul ăsta începe să crească din ce în ce mai mare, iar unii ca mine încep să alerge gâfâind în urma lui. Au fost trei zile în care  Continue reading “AmFostTeatru la Botoșani, AmFiTeatru la anul tot la Botoșani”

“Caii la fereastră” – o istorie uitată – de Matei Vișniec la Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani


Aseară mi-am adus aminte de vorba unei persoane cunoscute din România: “Dacă regizorii ar avea puțină cultura generală, ar face niște piese de teatru și filme despre tradițiile și istoria României, dar din păcate ne uităm în continuare la niște creații fără viitor!” . Am avut ocazia și onoarea, pot spune totodata, de a merge la premiera piesei de teatru ” Caii la fereastră” scrisă în 1985 de Matei Vișniec, printre ultimele sale piese scrise înainte de a pleca din România comunistă, jucată la Teatrul “Mihai Eminescu”, Botoșani.

Distribuția a fost formată din actorii Bogdan Muncaciu, Gina Pătrașcu, Ioan Crețescu, Volin Costin, Andreea Moțcu, Mirela Nistor, Alexandru Dobinciuc în regia lui Petru Vutcărău, ilustrația muzicală Sergiu Screlea, iar scenografia Mihai Pastramagiu.

O piesă care Continue reading ““Caii la fereastră” – o istorie uitată – de Matei Vișniec la Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani”

Despre omul frumos cu Dan Puric

Despre omul frumos cu Dan Puric


În sfârșit am terminat și eu cartea care mi-o propusesem s-o citesc tocmai de prin luna lui noiembrie anul trecut, dar timpul de abia acum m-a lăsat s-o termin.O carte care ințial te face s-o citești doar pentru că pe copertă scrie Dan Puric. Structurată pe interviuri sau povești spunse de stimabilul domn actor, aceasta îți scormonește și ultimele fărâme de român din tine.Parcă ar fi un medic care te diseacă și caută ce-i mai bun în tine, făcând abstracție de răul nelipsit.O carte care te pune puțin pe gânduri după fiecare poveste sau interviu.Stilul inconfundabil al lui Dan Puric de a povesti, de a renaște niște sentimente pierdute, te face să te gândești de două ori înainte de a spune ceva rău despre tine ca român și despre țara unde te-ai născut. Actor și regizor, care a învățat cum să fie ascultat și citit de către oameni.Poveștile astea, cum să zic eu… Continue reading “Despre omul frumos cu Dan Puric”